Acum câțiva ani am călătorit în Maroc. Turism. Într-o zi, prieteni români şi francezi m-au invitat la un dejun tradițional. Am avut ocazia atunci să mănânc carne de oaie (mai târziu am aflat că era berbec…) şi să văd întreg procesul de pregătire: de la tranșarea bucăților din carcasele la vedere – de vre-o 40-50 kg, până la asamblarea în farfurii alături de legume şi sosuri intens colorate. Ce m-a mirat a fost lipsa cu desăvârșire a mirosului caracteristic de oaie, după care – recunosc, în țară, nu prea mă dădeam în vânt. La scurt timp i-am întrebat:
– Cum se face că n-are miros de oaie, carnea asta?
În loc de răspuns l-au chemat pe bucătar şi l-au chestionat pe subiect. La care omul ne întreabă de unde venim?!
– Din Franța şi din România – zicem noi.
– Aha! Să știți că animalele astea vin chiar din România! (Poftim coincidență!) Noi importam miei din țara voastră. Diferența provine din hrana animalelor: la noi sunt nevoite să mănânce vegetația uscăcioasă de pe solurile noastre aride, pe când la voi mănâncă iarbă suculentă de pe pășunile bogate de acolo.
Am rămas surprins de explicație: nu tu savantlâcuri de mirodenii şi baițuri, nu tu slow-cooking şi alte procedee, ci doar hrana consumată de animal la maturitate era justificarea pentru care carnea lor de oaie nu mirosea precum carnea noastră de oaie. Şi omul chiar părea că știe ce zice!
Atunci, în acel mic restaurant marocan de la marginea deșertului, am avut revelația zicalei „Ești ceea ce mănânci!” Mă rog, eu nu sunt… ceea ce mănânc; poate trupul este ceea ce mănânc(ă)…
*
Prin vară, un amic, la un pahar tihnit de vorbă, mi se confesează „filozofic”:
– Tu iți dai seama … eu am ajuns de la 3-3,5 kg – sau cât oi fi avut eu la naștere, la 85 kg acum, doar pentru că mi-am hrănit trupul cu alimente şi lichide o viață întreagă?
I-am mărturisit că nu-mi privisem niciodată trupul din perspectiva asta! Şi oricum, eu nu sunt…, mă rog, alimentele și lichidele cu care m-am hrănit…
*
Cu câteva zile în urmă dau peste următorul filmuleț:
E clar: va trebui să fiu mult mai atent la ceea ce mănânc şi beau! Dar, oricum, eu nu sunt… nici mintea asta controlată de stomac…