Despre coaching

Vi s-a intamplat, macar o data-n viata, ca intr-un moment fast sa va loveasca naprasnic o revelatie de sa ramaneti fara glas? Cui nu i s-a intamplat sa aiba nevoie de un „reset” dupa una dintre acele „coincidente” (de altfel, deloc intamplatoare) in urma carora ne simtim indemnati sa abordam metafizic existenta? Sau cui nu i s-a intamplat sa simta „doua brate” invizibile care ne-au orientat catre un fagas despre care nici nu ne trecea prin cap ca exista si care apoi s-a dovedit salutar, poate chiar salvator? Si cati dintre noi, dupa asemenea experiente ne-am intors, cuminti, la treburile noastre cotidiene de la serviciu sau de acasa? Un coach este persoana autentic interesata de ceea ce suntem, de ceea ce putem face, de ceea ce putem deveni. Coaching-ul ne face sa vedem toate astea cu limpezime si sa le urmarim cu hotarare si perseverenta. Este un beneficiu enorm – mai ales astazi, cand lumea intreaga pare sa fie in fata unei noi ocazii de a deveni mai buna.

In limba romana, termenul „coaching” este imposibil de tradus, asa ca a fost preluat ca atare. Daca ar fi sa-i asociem termenul de antrenor, o simpla vizita la Dictionarul explicativ al limbii romane (1. Persoana calificata care se ocupa cu antrenarea sportivilor. 2. Utilaj folosit pentru a antrena un organ de masina sau o masina) ne descurajeaza semnificativ. Pe de alta parte, nici chiar in dictionarele tarii de origine (SUA) nu gasim definitii mai lamuritoare. Explicatia este simpla: coaching-ul este un domeniu foarte tanar (20 – 25 ani). Cu radacini in discipline ca sportul, psihologia, educatia, filozofia, cateva stiinte exacte (fizica moderna, neuro-stiintele) si domeniile de afaceri (consultanta si dezvoltare de resurse umane), coaching-ul s-a desprins ca domeniu de sine statator prin anii ’90. Si totusi, ce este coaching-ul?
Fundamental, coaching-ul este un parteneriat, un parteneriat autentic intre un coach si client, materializat intr-un dialog cu sine si partenerial. In acest cadru de prezenta activa, printr-un proces creativ de insotire, clientul ajunge sa scoata la lumina potentialul sau personal si/sau profesional. Coaching-ul promoveaza clientul ca fiind cel mai in masura sa-si administreze viata cu responsabilitate si creativitate, avand incredere totala in potentialul sau. Cand vine vorba despre fiinta umana, putem separa doua lumi: una interioara in care avem control si intreaga responsabilitate (bineinteles in conditii normale de integritate si sanatate) si alta exterioara asupra careia avem mai putina influenta. In acest sistem, coaching-ul este un serviciu aparte care priveste ansamblul vietii clientului in termeni de prezent si viitor, care faciliteaza stabilirea obiectivelor masurabile, obtinerea rezultatelor si administrarea schimbarilor.

Putem aduce si mai multa lumina in definirea coaching-ului prin clarificarea a ceea ce nu este coaching-ul si prin evidentierea diferentelor fata de domenii inrudite. Astfel, coaching-ul nu este:

• terapie – rezultatele obtinute prin coaching sunt referitoare la succesul prezent sau viitor din viata personala si/sau profesionala a clientului; terapia urmareste sa elimine suferintele si conflictele interioare ale clientului; ea se concentreaza pe rezolvarea dificultatilor sau traumelor aparute in trecutul clientului care-i afecteaza comportamentul prezent, urmand caile refacerii psihologice; coaching-ul reliefeaza responsabilitatea, actiunea si atingerea rezultatelor, chiar daca, in acest scop, genereaza emotii si sentimente.
• consultanta/training – aici se desfasoara programe cu obiective de invatare prestabilite de catre un consultant/instructor, care, in particular poate si diagnostica problemele si prescrie solutii; in coaching se admite a priori ca fiecare client este capabil sa aduca la suprafata propriile solutii, stimulat de cadrul creativ al relatiei.
• mentoring – care este in general asociat cu o serie de activitati de indrumare oferite de o persoana mai experimentata intr-un anumit domeniu; mentorul este direct si profund implicat in actiunile si procesele intreprinse de protejatul sau (echivalentul clientului); uneori, mentoring-ul si coaching-ul se suprapun sau au granite difuze in special in coaching-ul intern din organizatii.

Cum spuneam, menirea coaching-ului este co-crearea acelei relatii speciale care are in centru clientul aflat intr-o situatie particulara. Este evident ca aici apar nu numai beneficii dar si responsabilitati de ambele parti. Fara un dialog deschis si onest pe parcursul intregului proces, fara dorinta de schimbare si fara aplicarea in viata reala a rezultatelor, coaching-ul ramane, cel mult, un exercitiu de stil. Totodata, fara un cadru de confidentialitate, de toleranta bine asumata, de siguranta si profesionalism, relatia de coaching nu se poate infiripa. Relatia de coaching este in fapt un veritabil promotor al schimbarii pentru client, macar si pentru faptul ca lui i se adreseaza in totalitate.

Unii spun despre coaching ca este o simpla profesie; altii spun ca este un serviciu, altii spun ca este o forma de arta – arta interrelationarii intre oameni, altii spun ca este pur si simplu un mod de viata. Sunt convins ca fiecare dintre ei are argumente puternice. Cel mai important lucru pentru mine, in calitate de coach este sa-l practic in cel mai responsabil mod cu putinta. Ii sunt profund recunoscator pentru toate schimbarile pe care le-a facut cu mine si pentru ceea ce face, prin mine, celorlalti. Iti multumesc, coaching!