Amanarea, bat-o vina!

Amanarea reprezinta o chestiune foarte importanta pentru multi dintre noi. „Ah, ar trebui sa ma duc la sala sa ma mai misc putin… Ei bine, saptamana viitoare ma duc sigur!”. „Ar trebui sa mai pun si eu mana pe o carte… n-am mai citit decat reviste si Internet… Uite, maine imi fac timp si ma duc la o librarie si sigur o sa gasesc ceva interesant de citit…”. „Ar trebui sa-i mai dau si eu un telefon mamei. Ei, las’ ca-i dau diseara…”. Si lucrurile se repeta, uneori la… infinit!

Si totusi, ce facem in locul activitatilor amanate? Ca doar nu stam, asa, pur si simplu. Facem altceva. Hm! Interesant! Care sa fie diferenta intre cele doua actiuni? Cu voia voastra, va propun un exercitiu!
Sa luam o situatie concreta, simpla. E sambata dimineata. Ne spunem: „Ar trebui sa ma duc la sala, n-am mai fost de cateva luni. Uf! Trebuie sa-mi pun echipamentul in geanta… or fi toate curate?… si pe unde o mai fi short-ul ala?… ce fac, ma duc pe jos sau iau masina?… o sa-mi fie mai greu la intoarcere… Uf! Si cand ma gandesc la exercitiul ala pentru abdomen… Ia stai, mai bine ma duc pana la supermarket si fac cumparaturile de pe lista din bucatarie. Ia sa-i dau un telefon si lui Mihai, ca poate vine si el. Aduc masina acasa si dup’aia poate o punem de-o bere…”
Cum va suna situatia asta? Familiar?

Hai sa disecam putin intamplarea! Mai intai am constientizat ca avem o nevoie. Apoi am inceput sa vedem neajunsurile de pe parcursul satisfacerii acestei nevoi – si ne-am cantonat pe ele. Rezulta motivatie egal cu zero. Repetand asta de mai multe ori, asocierea intre nevoia respectiva si disconfort se batatoreste si obtinem ceea ce in jargon denumim o „autostrada neuronal-comportamentala”. Dupa o perioada nici macar nu mai constientizam sursa disconfortului. Rezultatul? Amanare! In fapt, viram catre alta actiune, in care neajunsurile respective nu exista, disconfortul legat de ele dispare.
Ce-i de facut?

Pai n-avem de facut decat sa n-o mai luam pe „autostrada”! Dupa ce am constientizat nevoia, n-avem decat sa ne mutam atentia pe aspectele pozitive, ca de exemplu: „ma pot intalni cu niste oameni interesanti la sala”, sau „ce bine arata abdomenul meu acum”, sau „cat de mandru sunt de mine ca am reusit sa ajung si ce bine si placut ma simt dupa antrenament”. Nu ne mai concentram pe neajunsurile de pe parcurs ci pe suita de avantaje odata ce lucrul a fost facut. Neajunsurile nu vor disparea dar la fel ca in tehnica artelor martiale, vom folosi puterea lor directionand-o catre avantajele situatiei. Motivatia va creste simtitor. O sa-mi spuneti: „Bine da’ daca n-o mai luam pe autostrada ci pe un drum judetean, o sa ajungem mult mai tarziu la destinatie.” Asa e! Dar daca vom merge repetat pe acel drum, va deveni, pe nesimtite o noua autostrada! Autostrada moderna pe care ne-am dorit-o! Garantat!

Amanarea_drumuri bune